"Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.
Astfel, nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu, Care face să crească". (I Corinteni 3:6-7)

Spre sfârșitul anului 2009, după sfințirea noului locaș al bisericii parohiale, dădeam la comandă pentru a fi sculptată catapeteasma. Dacă anul 2009 a însemnat construcția și amenajarea interioară a unei nave vechi și lăsată în paragină, dar care devenea noua biserică parohială, prin vrednicia și priceperea tânărului Dennis Virgiliu Cucu și a familiei sale, finele anului 2009 până la începutul lunii martie 2012 au însemnat desăvârșirea catapetesmei. Iar cel care timp de aproape 2 ani și câteva luni a făcut posibil acest vis, această dorință a noastră, este domnul Florin Stănoaia, lemnarul cu mâini de aur și inima smerită.

Dragoste și voluntariat pentru Hristos, așa am putea defini în câteva cuvinte munca și timpul pe care l-au dăruit acești doi bărbați lui Dumnezeu: unul croia fier, pereți și arcade din rigips, celălalt făcea să vibreze dălțile în stejarul brut ce devenea pe rând vultur bicefal, serafim, sfinte cruci, coloane, într-un cuvânt catapeteasma. Și-au dorit tot timpul să rămână cât mai departe de privirile tuturor, să nu se vorbească despre munca lor, însă trebuie să o facem noi, cei care privim în timp ceea ce, cu pasiune, tenacitate și multă dragoste, au lăsat mărturie bisericii parohiale de la Girona.

Așa a fost rânduit: sfințirea noii biserici parohiale să aibă loc la praznicul Sfântului Grigorie Palama, 14 noiembrie 2009, iar aducerea catapetesmei la biserică și fixarea ei să fie în ajunul Duminicii a 2-a a Sfântului și Marelui Post, Duminica Sfântului Grigorie Palama, 10 martie 2012.

Astfel, în duminica sfântului, care ne este ocrotitor chiar de la sfințirea bisericii, ne-am bucurat toți cei prezenți la Sfânta Liturghie de acest dar extraordinar, catapeteasma, și am prăznuit duhovnicește cu inimile pline de lumina dumnezeirii. Noi am sădit ideea, ideea de a avea biserică, ideea de a avea catapeteasmă, iar acești doi bărbați modești au dat viață ideilor noastre, au purces zi de zi, atât cât a fost nevoie, să ducă la bun sfârșit lucrul început, temeinic, gospădărește cum am spune noi românii la țară, dar Dumnezeu a rânduit să crească și să plinească toate aceste idei și, fără lipsă de modestie, să privim la acești 8 ani din viața parohiei noastre și să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Chiar dacă lipsesc încă multe, chiar dacă mai sunt destui pași de parcurs, credem că fiecare credincios al parohiei a înțeles în acești 8 ani de misiune ortodoxă la Girona, că face parte din trupul bisericii, că fiecare pas și gest de căutare către Dumnezeu îl apropie și mai mult de Dumnezeu și de sfinții Săi. Fiecare membru al parohiei noastre, din puținul sau multul darului său către Dumnezeu, este parte la acest întreg ce se desăvârșește și devine parohia.

Cuvintele devin de prisos, iar noi, preotul paroh Mihai și preoteasa Camelia, dăm slavă lui Dumnezeu pentru crucea pe care o purtăm aici, la Girona, dăm slavă sfinților ocrotitori, Proorocului Ilie și Ierarhului Grigorie Palama, ne plecăm genunchii inimii către Maica Domnului, pavăza noastră, a tuturor, și Îi mulțumim iarăși Bunului Dumnezeu pentru că a rânduit parohiei de la Girona oameni cu dragoste și credință în Sfânta Biserică a lui Hristos.           

Preoteasa Camelia Solomon