Parohia „Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul” din Albacete și-a sărbătorit ocrotitorul, avându-l în mijlocul comunității pe Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereul-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei.

Sâmbătă seara, 5 septembrie, ierarhul a săvârșit Taina Sfântului Maslu, iar astăzi, 6 septembrie, a slujit Sfânta Liturghie, avându-i alături pe Preacucernicul Părinte Gheorghe Cristian Cucul, parohul comunității, și pe Preacuviosul Părinte Arhidiacon Casian Nemet.

Preasfinția Sa a vorbit despre smerenia creștină, prețuirea timpului și pocăință, pornind de la exemplul Sfântului Dionisie Exiguul: Cu mult drag am venit să fim astăzi împreună, la hramul Parohiei dumneavoastră, Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul. El a fost înzestrat de Dumnezeu cu foarte multe daruri, pe care le-a pus în lucrare cu multă smerenie. El se numea pe sine «cel mic» (exiguul), pentru a arăta că tot ce are este darul lui Dumnezeu, neavând nici un motiv de a se mândri pentru ceva. De la el este de dorit să învățăm și noi această preafrumoasă smerenie, mulțumind mereu lui Dumnezeu pentru toate darurile și realizările noastre. Dacă ne vom mândri cu ele, și ne vom lăuda pe noi înșine, așezându-ne cu aroganță deasupra celorlalți oameni, atunci vom pierde darurile și, dacă nu ne vom pocăi, vom suferi foarte mult, devenind pricină de suferință și tulburare pentru toți cei cu care ne este dat să trăim.

Tot de la Sfântul Dionisie învățăm să prețuim timpul, numărând anii de la Întruparea Domnului, și trăindu-i ca pe un timp al mântuirii. În fiecare zi pe care ne-o dăruiește Domnul, trebuie să avem grijă de haina de lumină pe care am primit-o la botez. Iar dacă se întâmplă să o murdărim prin păcatele noastre, să o spălăm prin lacrimi și rugăciuni de pocăință, pentru a nu fi scoși afară de la Nunta Fiului lui Dumnezeu cu Biserica Sa.

În parabola cu «Nunta fiului de împărat», pe am ascultat-o astăzi la Sfânta Liturghie, am văzut că unul dintre cei chemați a fost scos afară. S-a întâmplat aceasta, și pentru că nu a avut haină de nuntă, dar și pentru că nu a avut cuvânt de pocăință. De aceea, noi, încă din această viață, să-I spunem adeseori Mântuitorului cuvintele pe care le auzim cântate în Săptămâna Mare: «Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită, iar eu îmbrăcăminte nu am ca să intru în ea; luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, și mă miluiește!».

La final, părintele paroh Gheorghe a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezență, pentru slujire și pentru cuvântul de învățătură, exprimând recunoștința întregii parohii pentru bucuria acestei sărbători, iar apoi a urmat o agapă frățească.