Hramul de vară al Mănăstirii Cenicientos

 

 

Mănăstirea „Nașterea Domnului” din Cenicientos, Spania, și-a sărbătorit hramul de vară al paraclisului, prilejuit de pomenirea Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, cinstit anual în data de 26 iulie. Cu această ocazie, Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereul-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, a săvârșit slujba Privegherii, urmată de Sfânta Liturghie. Alături de ierarh au slujit Preacuviosul Părinte Ieromonah Rafail Mihalic, Preacuviosul Părinte Arhidiacon Casian Nemet și Preacuviosul Părinte Arhidiacon Ioanichie Oproae, slujitor al Catedralei Episcopale din Madrid. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Preacuvioasa Maică stareță Timoteia Țerea, împreună cu obștea mănăstirii și Preacuvioasele maici stavrofore Serafima Bekö și Melania Lazea de la centrul eparhial.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia a vorbit despre viața și importanța duhovnicească a Sfântului Ioanichie cel Nou de la Muscel, subliniind nevoia de rugăciune și tăcere în lumea de astăzi: Chiar dacă de la Sfântul Ioanichie cel Nou de la Muscel, ocrotitorul acestui paraclis, nu avem decât «numele, sfintele moaște și minunile», așa cum am auzit într-o cântare la slujba privegherii, el este o mare binecuvântare pentru noi, îndemnându-ne pe toți la mai multă tăcere și la mai multă rugăciune. Trăim într-o lume în care se vorbește foarte mult și, din păcate, în deșert, iar rugăciunea s-a împuținat foarte mult. Acesta este motivul pentru care simțim în sufletele noastre foarte multă neliniște și tulburare, tristețe și descurajare. Dacă am tăcea mai mult și ne-am ruga mai mult, cu siguranță, starea noastră s-ar schimba. Prin rugăciune smerită și stăruitoare sufletul se umple de bucurie și pace, având mare încredere în purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu.

Un dar de mare preț pentru obștea monahală și pentru toți credincioșii este păstrarea în mănăstire a unui fragment din sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, care pot fi cinstite cu evlavie de către toți cei care pășesc pragul sfântului lăcaș.