Cu binecuvântarea PS Episcop Timotei al Spaniei şi Portugaliei, în ziua de vineri, 3 noiembrie 2023, a avut  loc întrunirea preoţilor protopopiatului, în biserica Parohiei Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - Alcalá de Henares. Au fost prezenţi aproape toți preoţii protopopiatului. 

            După săvârşirea rugăciunii şi cuvenita introducere, a fost expusă, de către Pr. Emilian Geabana, tema propusă pentru această întrunire: Cum ne pregătim pentru bătrâneţe?

            Din expunerea temei şi discuţiile purtate, au fost semnalate, printre altele:

         1. Fiecare zi este o viaţă în miniatură. Una care merită trăită din plin, pentru că Dumnezeu este prezent atât în momentele noastre de bucurie și de înflorire, cât și în cele de regres.

            2. Valoarea noastră nu constă în cât de mult reușim să ne întreţinem tinereţea, sau iluzia ei, nici în productivitatea noastră, în ceea ce mai avem încă de oferit societăţii. Chiar și atunci când o persoană nu mai poate oferi nimic, valoarea ei rămâne infinită, pentru că poartă chipul lui Dumnezeu în ea.

          3. Prin urmare, dacă credem cu toată fiinţa noastră că Dumnezeu este viu și că vom trăi în prezenţa Lui într-o zi, fără a mai fi atinși de aripa morţii sau a suferinţei, putem îmbrăţișa bătrâneţea, pentru că tot ce trăim alături de El este un câștig (Filipeni 1, 21).

            4. Bătrânul şi bătrâna sunt în aşteptare, în aşteptarea unei întâlniri. Un loc la masă cu Dumnezeu, în lumea lui Dumnezeu.

            5. În ciuda neplăcerii și angoasei cu care mulţi privesc spre etapa bătrâneţii, există multe binecuvântări care însoţesc această vârstă. Una dintre ele este aceea că, neputând să ocolim declinul și suferinţele asociate îmbătrânirii, devenim conștienţi de deșertăciunea vieţii și de nevoia noastră adâncă de Acela Care ne-a creat.

            6. Celor care se tem că vârsta înaintată înseamnă lipsă de relevanţă și inutilitate, Sfânta Scriptură le prezintă personaje care L-au slujit pe Dumnezeu cu entuziasm, pe măsură ce anii li se tot adunau pe răboj. Ne-am putea gândi la Avraam, la Sara, la Elisabeta și Zaharia sau la Simeon și Ana, care au salutat cu bucurie nașterea lui Mesia.

            7. Dacă bătrâneţea este un șir de pierderi și de despărţiri, cum am putea să ne pregătim pentru ea, să o trăim în loc să o îndurăm, să o îmbrăţișăm chiar? Viaţa bătrânului este un rămas bun, lent, dar un rămas bun bucuros: am trăit viaţa, am păstrat credinţa mea. Acest lucru este frumos, când un bătrân poate să spună asta: "Am trăit viaţa, aceasta este familia mea; am trăit viaţa, am fost un greşelnic în multe, dar am făcut şi bine". Şi această pace care vine, acesta este rămasul bun al bătrânului.

            8. Bătrânul merge înainte, bătrânul merge spre destinație, spre cerul lui Dumnezeu, bătrânul merge cu înțelepciunea sa trăită în timpul vieții. De aceea bătrânețea este un timp special pentru a dezlega viitorul de iluzia supraviețuirii biologice și pregătirea pentru veșnicia lui Dumnezeu.

            9. Când ești bătrân, nu-ți mai controlezi trupul sau o faci cu o oarecare dificultate. Trebuie să înveți să alegi ce să faci și ce să nu faci. Vigoarea fizicului dispare și ne părăsește, chiar dacă inima noastră nu încetează să dorească să facă lucrările dinainte. De aceea, trebuie să înveți să ai răbdare, să alegi ce să ceri trupului și vieții. La bătrânețe, nu putem face același lucru ca atunci când eram tineri. Trupul are un ritm diferit, iar noi trebuie să îl ascultăm și să ne acceptăm limitele.

            10. Apoi, boala apasă asupra bătrânului, în mod diferit și nou față de timpul când era tânăr. Este ca o lovitură dură care se abate asupra unei condiții deja dificile. Boala bătrânului pare să grăbească moartea și oricum să diminueze acel timp de trăit pe care deja îl considerăm de acum scurt. Se strecoară îndoiala că poate nu ne vom mai reveni.

            11. Cu toate acestea, bătrânii au mult să ne ofere: există înțelepciunea vieții. Mult să ne învețe: pentru aceasta noi trebuie să-i învățăm și pe copii ca să-i îngrijească pe bunici și să meargă la bunici. Dialogul tineri-bunici, copii-bunici este fundamental pentru societate, este fundamental pentru Biserică, este fundamental pentru sănătatea vieții. Unde nu este dialog între tineri și bătrâni lipsește ceva și crește o generație fără trecut, adică fără rădăcini.

    Ultima parte a conferinţei a fost consacrată analizei unor aspecte privind misiunea preoţească în comunităţile protoieriei, viaţa liturgică, administrativă şi economică parohială.

A consemnat:

PC Pr. Protoiereu, George Cimpoca