ÎNTÂLNIREA DE TOAMNĂ A PREOȚILOR DIN PROTOPOPIATUL MADRID-EST

 

 

 

   

   Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, Miercuri, 23 Noiembrie 2022, în biserica Parohiei Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul, din Coslada, a avut loc întâlnirea preoților din Protopopiatul Madrid Est, prezidată de Preacucernicul Părinte Protopop George Cimpoca.  
 

   Ședința a debutat prin săvârșirea Paraclisului Sfatului Nectarie, urmată de susținerea referatului „Chipuri de sfinţi cuvioşi contemporani, care şi-au asumat rugăciunea permanentă ca mod de viaţă: Sfântul Paisie Aghioritul, Sfântul Porfirie Kavsokalivitul”, prezentat de Părintele Marian Trăilă de la Parohia Sfântul Mucenic Ciprian și Sfânta Mucenița Iustina, din Azuqueca de Hernarez.

După prezentare a urmat o serie de discuții pe seama acestuia.

    1. Nimeni dintre noi nu poate să trăiască fără să respire. La fel este pentru fiecare creștin: fără rugăciune, nimeni nu trăiește creștinește. În trupul omului există unele funcții esențiale, precum bătăile inimii și respirația. Rugăciunea personală și comunitară a noastră, a creștinilor, este respirația, este ritmul cardiac al Bisericii, care trimite propria energie în serviciul celui care muncește, al celui care studiază, al celui care învață. Rugăciunea este forma noastră de a-i spune „Da!” Domnului, iubirii Sale care ajunge la noi; este primirea Duhului Sfânt care, fără să obosească vreodată, revarsă iubire și viață asupra tuturor.

2. Biserica este o mare școală de rugăciune. Viața unei parohii și a oricărei comunități creștine este ritmată de timpii liturghiei și ai rugăciunii comunitare. Respirația credinței este rugăciunea: creștem în credință atât cât învățăm a ne ruga. După anumite treceri ale vieții, ne dăm seama că fără credință nu am fi reușit să rezistăm și că rugăciunea a fost tăria noastră. Nu doar rugăciunea personală, dar și rugăciunea fraților și a surorilor, precum și a comunității care ne-a însoțit și susținut, a oamenilor care ne cunosc, a celor cărora le cerem să se roage pentru noi. Totul în Biserică se naște în rugăciune și totul crește datorită rugăciunii, iar atunci când Dușmanul, Cel rău, vrea să combată Biserica, o face mai întâi de toate încercând să epuizeze izvoarele ei, împiedicând-o să se roage. Schimbările în Biserică fără rugăciune nu sunt schimbări ale Bisericii, sunt schimbări omeneşti, cu mijloace omeneşti, care mai devreme sau mai târziu îşi vor pierde izvorul căldurii și al iubirii. Multe biserici se întreabă astăzi: cum putem fi o comunitate mai mare? Cum putem să creștem? Întrebarea corectă ar putea fi: Cum putem fi o biserică mai sfântă? Dacă vrem renaştere în familie, în biserică, în societate nu ne rămâne altceva de făcut decât să stăruim în rugăciune.

3. Cuvioşii Părinți Paisie și Porfirie, și alte chipuri patristice contemporane, ne-au arătat ce este Biserica și cum se descoperă Dumnezeu prin Biserică prietenilor Săi. Acești bătrâni au mângâiat mii de oameni, liniștind în multe situații și pe copiii cei mai neascultători ai lui Dumnezeu. Atâta timp cât există Dumnezeu și Biserica, există și astfel de chipuri sfinte. Sfinții dau mărturie de viața cea nouă, pe care Dumnezeu a adus-o în lume. Rău ar fi dacă nu ar exista astăzi astfel de chipuri! E ca și cum am considera că Biserica a încetat să mai existe sau că este neroditoare și nu naște.

În Sfântul Munte există și astăzi mulți monahi binecuvântați, care slăvesc pe Dumnezeu și sunt slăviți de El. Dar, nu numai în Sfântul Munte, ci și în mănăstiri și în enorii există fii binecuvântați ai lui Dumnezeu și ai Bisericii, care îi luminează prin viaţa, purtarea şi cuvântul lor. Problema este că omul contemporan nu îi vede pe sfinți, nu îi simte, pentru că omul zilelor noastre nu mai are căutări înalte, nu mai are simț duhovnicesc pentru a-i recunoaște și înţelege. Însă oricine caută cu adevărat pe Dumnezeu și pe sfinți sigur îi va întâlni sau poate chiar înșiși sfinții contemporani în viață vor merge să-i întâmpine și să-i umple de dumnezeieștile daruri. 

4. Prima însușire a acestor doi mari sfinţi contemporani era dorul puternic, marea insuflare și dragostea lor de Dumnezeu, avântul temerar care se vădea în incredibila nevoință pe care o făceau și în rugăciunea înflăcărată către Dumnezeu. Toate acestea le vezi la marii nevoitori. A doua însușire a lor, rod al celei dintâi, este că, fiind maturizaţi duhovnicește și atingând mari înălțimi ale vieții duhovnicești, au ajuns ca nişte prunci în curăția inimii și în toate manifestările sale. O lege a vieții duhovnicești spune că, cu cât mai mult se maturizează cineva duhovnicește, cu cât crește în vârsta duhovnicească, ”la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4, 13), cu atât se face precum un copilaș, nu la minte, ci la inimă. Hristos a spus: ”De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” (Matei 18, 3) Când te apropiai de ei, le vedeai această curăție în ochi, în cuvintele pe care le rosteau, în dragostea curată și lipsită de viclenie care se revărsa din sufletele pline de lumină. Oamenii lui Dumnezeu trăiesc într-o prealuminoasă strălucire a soarelui. Știm ce înseamnă în toiul iernii să răsară soarele și cât de frumos e pământul atunci când după o ploaie torențială iese soarele și când atmosfera curată stăpânește peste toată făptura. Așa erau sufletele acestor doi mari părinţi, precum lumina soarelui, suflete frumoase și atotluminoase. Acest lucru se exprima și în simplitatea care îi definea. A treia însușire, urmare și continuare a celor două precedente, este că ambii părinţi au devenit un pol firesc de atracție pentru oameni, au devenit precum un magnet duhovnicesc care îi atrăgea pe oameni lângă ei; în fapt, îi atrăgea harul lui Dumnezeu care se sălășluia îmbelșugat înlăuntrul lor.
 

   Partea a doua a întâlnirii parte a fost consacrată unor scurte discuţii privind problemele pastorale şi administrative parohiale şi a proiectelor care sunt în derulare în perioada postului şi sărbătorii Naşterii Domnului:

1. Prezenţa fiecărui slujitor la biserică potrivit programului liturgic rânduit;

2. Pregătirea tuturor credincioşilor prin post şi spovedanie pentru primirea Sfintei Împărtăşanii;

3. Pregătirea pentru festivalul inter-parohial de colinde “Bun eşti, Doamne, bun!”, care anul acesta va fi reluat, după o întrerupere de doi ani, şi se va desfăşura în data de 11 decembrie ac în două locuri:
a. Biserica “Sfântul Nectarie Taumaturgul” – Coslada (Parohiile: „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” - Alcalá de Henares, „Sfântul Apostol Andrei” - Arganda del Rey; ,,Sf. Mc. Ciprian şi Sf. Mc. Iustina” - Azuqueca de Henares; “Sfântul Nectarie Taumaturgul” - Coslada; „Întâmpinarea Domnului” - Mejorada del Campo);
b. Biserica „Sf. Mare Mucenic Pantelimon” - Torrejón de Ardoz (Parohiile: „Sfântul Cuvios Ioan Casian” – Guadalajara, „Sfântul Mare Mucenic Mina” - Rivas Vaciamadrid; „Sf. Mare Mucenic Pantelimon” - Torrejón de Ardoz; „Sfântul Ioan de la Prislop” - Villarejo de Salvanés;  “Sf. Mare Mucenic Mercurie” – Vicalvaro).