Mănăstirea "Nașterea Domnului", din Cenicientos, și-a serbat hramul de vară al paraclisului, prilej cu care, Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, a săvârșit slujba Privegherii în cinstea Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, care este pomenit în fiecare an la 26 Iulie. În continuare, Ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie, alături fiindu-i Preacucernicul Părinte David Băltărețu, secretar eparhial, și Părintele Arhidiacon Casian Nemet.
Răspunsurile liturgice au fost date de obștea de maici a mănăstirii. 
La serbarea hramului a fost prezentă Preacuvioasa Maică Stavroforă Teodora Cîmpan, Stareța Mănăstirii "Acoperământul Maicii Domnului", din Florești, Cluj. 
Mănăstirea adăpostește un fragment din din Moaștele Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel și toți cei care poposesc la acest așezământ monahal au posibilitatea să se închine în fața acestora.
     Preasfințitul Părinte Teofil, în cuvântul de învățătură a evocat viața duhovnicească a Sfântului Ioanichie cel Nou. "Această smerită slujbă de priveghere, a fost darul nostru, întru cinstea și pomenirea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel, ocrotitorul acestui paraclis.
Nu știm aproape nimic despre viața sfântului, dar suntem încredințați, prin sfintele lui moaște, descoperite după mulți ani de la săvârșirea sa, că a fost un suflet care a iubit tăcerea și rugăciunea.
Pentru a auzi glasul lui Dumnezeu în inima noastră este nevoie de multă tăcere și liniștire. Acesta este motivul pentru care Cuviosul Ioanichie s-a retras într-o peșteră și s-a rugat neîncetat. Din același motiv, și noi, fie că suntem călugări, fie că suntem mireni, trebuie să fugim de grăirea în deșert, căutând cât mai multă tăcere și interiorizare. 
Desigur, este nevoie și de rugăciune neîncetată. Avem nevoie de un program zilnic de rugăciune, de participare la sfintele slujbe, dar, putem, și trebuie, să convertim toate gândurile noastre în rugăciune. Pe toate să le trăim în prezența lui Dumnezeu și în legătură cu El. Chiar și păcatele, dacă le convertim în rugăciune de pocăință, pot deveni un îngrășământ al vieții duhovnicești."