În duminica a XXX-a după Rusalii, Preasfințitul Părintele nostru Teofil de Iberia, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în Parohia ”Sfântul Apostol Toma și Sfântul Mucenic Sebastian” din Faro, Portugalia.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia a amintit credincioșilor pericopa evanghelică rostită cu o săptămână în urmă, a bogatului căruia i-a rodit țarina.

”Ați văzut atunci un om care nu avea alta grijă decât să își sporească hambarele, să le facă mai mari ca să își poată aduna toată bogăția pe care o primise în dar de la Dumnezeu dar el nu recunoștea acest lucru. Gândul lui era doar pentru viața lumească, nu se gândea la Dumnezeu, nu se gândea că are un suflet cu valoare veșnică. Vedem acolo imaginea unui om trupesc până în duh dacă putem să zicem așa pentru că omul din facere este deopotriva și trup și suflet. Trebuie să se îngrijească și de cele materiale dar el are nevoie și de hrana spirituală cel puțin în egală măsura. Ce a greșit bogatul? El nu recunoștea darul și binecuvântarea lui Dumnezeu, nu mulțumea lui Dumnezeu pentru tot ce are, nu se gândea ca din prisosul său să facă milostenie. Nu avea aceste preocupări.

Preasfințitul Părintele nostru Teofil de Iberia continuă cu explicația pericopei evanghelice citită la Sfânta Liturghie:

Astăzi la Sfânta Liturghie iar L-am auzit pe Mântuitorul vorbind tot cu un om bogat dar care se vede că avea și preocupări duhovnicești. Înțelegea că nu era suficient să aibă doar mancare și băutură peste masură, să aibă hrană să se poată veseli trupește. Simțea că este nevoie de mai mult și de aceea s-a dus la Mântuitorul cu această întrebare. L-a întrebat ce să faca să moștenească viața veșnică. El nu știa că în fața lui stătea Fiul lui Dumnezeu dar simțea bunătatea și dragostea lui Dumnezeu. Mântuitorul îl intreabă dacă știe poruncile. El dă un raspuns foarte frumos: ”Toate acestea le-am păzit din copilăria mea”. Vă dați seama? Un om care din fragedă copilărie se străduia să împlineacă poruncile dumnezeiești. Mântuitorul îi spune că dacă vrea să fie desăvârșit, să vânda tot ce are, să împartă tot săracilor și să Îi urmeze. El a plecat supărat, nu a putut să primească acest raspuns pentru că era foarte bogat și alipit de bogăția sa. Nu era la măsura de a lăsa toate în urmă și să Îi urmeze Domnului Iisus Hristos, așa cum au făcut Sfinții Apostoli. Ei au lăsat toate averile, familiile și L-au urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos. În inima lor s-a aprins o foarte mare dragoste față de Domnul. Bogatul nu avea însă aceasta in inimă. Deși acest om păzea poruncile din copilăria sa, se vede că el le păzea doar într-un mod superficial, la exterior, cum făceau majoritatea iudeilor care păstrau legea doar în aparență. Ei nu mergeau mai in adânc. De aceea nu s-a putut aprinde in inima bogatului acestuia focul iubirii de cele duhovnicești și de Dumnezeu.”