În Duminica dinaintea Postului Mare, 26 februarie, după Sfânta Liturghie, copiii Şcolii parohiale din Coslada, Spania, au oferit creştinelor mai tinere și mai în vârstă câte o felicitare şi un mărţişor lucrate de ei în cadrul atelierului de creaţie, cu titlul: Nicio primăvară nu e la fel de frumoasă ca... inima unei mame!, sub îndrumarea doamnei Elena Şerb, meşter popular, şi a doamnei preotese, Gina Cimpoca.                                                

Gestul acesta, care vesteşte primăvara şi revenirea la viaţă, aducând cu sine optimismul şi nădejdi de mai bine, şi-a propus să atingă cel puţin trei obiective: să cultive şi să promoveze această frumoasă tradiţie, să expună creaţiile „micilor artişti”, promovându-le astfel talentul, şi să ofere un mărţişor autentic pentru fiinţele dragi: bunici, mame, surori şi apropiaţi.

Creştinele parohiei au primit şi câte o floare, iar părintele paroh George Cimpoca a adresat, în special mamelor, un cuvânt de încurajare: „Fiinţa care ne dă viaţă şi care ne iubeşte oricum, oricând şi oriunde este mama. Ea înseamnă mult pentru fiecare dintre noi. De-a lungul timpului s-au scris multe cuvinte frumoase despre mamă; iată doar câteva dintre ele: Mamele scriu cu jertfa lor în inima copiilor ceea ce vântul aspru al vieţii nu va reuşi să şteargă vreodată. Mama nu-şi clădeşte casa cu mâinile, ci cu inima. Mâna mamei care stă pe leagănul copiilor conduce lumea de mâine. Dintre toate calmantele din lume, cel mai eficient este... sărutul mamei. Ceea ce nu ne învaţă mama, învăţăm greu din altă parte. Mama Îl aduce pe Dumnezeu în inima copilului şi-l duce pe copil în inima lui Dumnezeu.

Un tată poate întoarce spatele copilului său, fraţii şi surorile pot deveni duşmani de moarte, soţii şi soţiile pot ajunge la divorţ, dar dragostea de mamă supravieţuieşte tuturor încercărilor. În faimă sau dispreţ, în sărăcie sau belşug, în sănătate sau boală, în libertate sau închisoare, inima de mamă continuă să stea lipită de copilul ei. Ea are proaspăt în memorie, chiar şi după zeci de ani, zâmbetul copilului, plânsul, râsul şi zburdălnicia lui. O mamă poate crede orice, afară de faptul că copilul ei nu mai este bun de nimic. În ochii şi-n inima ei, el are întotdeauna înţelegere pentru ieri, scuze pentru azi şi şanse extraordinare pentru mâine. Să ne aducem aminte de persoana pe care Dumnezeu a folosit-o să venim în lume – mama, şi să o preţuim!”.

Gina Cimpoca, prezbitera