În Duminica a III-a după sfintele Paști, numită a Mironosițelor, Preasfințitul Părinte Episcop Timotei, al Episcopiei Spaniei și Portugaliei, a slujit Sfânta Liturghie arhierească în paraclisul mănăstirii Cenicientos. Alături de Preasfinția Sa au slujit Părintele Macarie și Părintele Spiridon de la Centrul Eparhial.

În cuvântul de învățătură ierarhul nostru a tâlcuit evanghelia duminicii. Femeile mironosițe au mers la mormântul Domnului Hristos să completeze ritualul de înmormântare ducând miruri și miresme. La mormânt au găsit o priveliște neașteptată: piatra prăvălită de pe gura mormântului, au văzut arătare de îngeri care le-au întrebat că de ce-L caută pe Hristos Domnul? El nu era acolo, ci înviase. Mironosițele s-au înspăimântat inițial, dar ele devin apoi mărturisitoare ale Domnului Hristos Înviat.  De ce exista această tradiție a ungerii trupului celui mort cu miresme? Exista din credința în înviere. Vechile civilizații aveau această credință în viața cea de apoi și prețuiau trupurile. Ce simbolizează mirul de ungere? Să ne aducem aminte de moaștele sfinților izvorâtori de mir. Mirul reprezintă sfințenia! Prin credința lor femeile din evanghelia de astăzi au fost și purtătoare de mir, dar devenind mărturisitoare ale Învierii au ajuns și purtătoare de har. Ele au venit la mormânt cu o substanță bine mirositoare, dar au plecat de acolo având mirul duhovnicesc. Când Îl căutăm pe Dumnezeu, nu căutăm un mort, ci pe Dumnezeul Cel Viu. Mormântul în care-L găsim pe Hristos Cel înviat nu mai este peștera din Ierusalim, ci sufletul nostru care trebuie îmbălsămat cu mirul duhovnicesc, adică harul sfințeniei. iar prin aceasta primim puterea să-L mărturisim pe Hristos Cel Înviat.