Cu o săptămână înainte de Patimile Sale, Domnul nostru Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, pe un asin înconjurat de cei 12 Apostoli. Mulţimea, recunoscându-L ca fiind adevăratul Mântuitor, L-a întâmpinat cu ramuri de finic şi cântări de bucurie. Din această zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserică se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii Îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.
În biserica „Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada (Madrid), credincioşii au participat la Sfânta Liturghie duminicală, ocazie cu care mulţi din ei au primit Sfânta Împărtăşanie.
În cuvântul de învăţătură, Părintele paroh a menţionat: Hristos ne-a învăţat un lucru minunat: să faci totul până la capăt, să dai totul fără măsură şi să iubeşti fără nicio rezervă. Că în viaţă nu poţi să primeşti totul dacă nu dai totul. Nu poţi câştiga viaţa dacă nu-ţi dai viaţa. Nu te poţi bucura de Paşte dacă nu urci drumul crucii. Că singura Cale sigură în lumea asta e calea bobului de grâu. De aceea e aşa superficială generaţia de azi. Pentru că a înlocuit înţelepciunea “bobului de grâu” cu filozofia “cireşii de pe tort”. O filozofie a omului grăbit şi superficial. Nu mai are răbdare să facă lucruri temeinice şi de calitate pentru că time is money. Nu mai citeşte cărţi, ci învaţă citate. Nu mai are timp de iubire căci flirtul e mai la îndemână. Nu mai oferă dragoste ca să fie fericit, ci fură senzaţii ca să se simtă cool. Nu se mai sacrifică pentru nimic, căci acest cuvânt nu mai face parte din vocabularul său. Filozofia lui sună astfel: ia totul şi dă cât mai puţin, sau altfel spus, trăieşte Paştele la maxim, dar nu urca niciodată pe cruce. Compătimesc un astfel de om pentru că oamenii crescuţi de o asemenea filozofie nu vor fi niciodată cu adevărat mari, iar operele lor nicicând cu adevărat importante. Vor fi poate celebri, dar nu mari; vor fi poate invidiaţi, dar nu respectaţi; vor fi poate mulţumiţi, dar nu fericiţi.
Drumul pornit astăzi de Hristos ne învaţă infinita înţelepciune a bobului de grâu, şi anume faptul că în viaţă nu trebuie să urmăreşti înălţimea, ci profunzimea. Că lumea supravieţuieşte datorită acelor oameni capabili să-şi jertfească viaţa pentru alţii şi nu prin cei care urmăresc să stoarcă tot ce pot de la viaţă. Că ea supravieţuieşte datorită părinţilor care se consumă pentru copiii lor, a soţilor care trăiesc pentru a-şi face fericit partenerul, a preoţilor care-şi slujesc credincioşii, a tuturor celor care luptă dezinteresat pentru o cauză nobilă. Ne învaţă că, în mod paradoxal, doar jertfa, doar sacrificiul, doar dăruirea nasc viaţă. Mai mult, ne învaţă că toate acestea nu trebuie făcute cu măsură, ci până la capăt.
Seara, începând de la ora 17.30, biserica parohială a găzduit alte două evenimente: Concertul de Florii, intitulat “Iată Omul! strigă-n iad Pilat; Cine iarăşi L-a crucificat?”, cu participarea credincioşilor, urmat de vizionarea peliculei: Patimile lui Hristos. Seara s-a încheiat cu o scurtă agapă, la care au participat toţi cei prezenţi.