De ziua Sfântului Ierarh Nicolae, credincioşii comunităţii Sfântul Nectarie din Coslada s-au strâns la rugăciune în biserica parohială, la Sfânta Liturghie, ocazie cu care mulţi copiii au primit Sf. Împărtăşanie şi darurile pregătite de credincioşii parohiei.

În cuvântul de învăţătură la evanghelia zilei, părintele paroh a menţionat: Cum am auzit, astăzi Hristos vine şi spune un mare NU la tot ceea ce noi, oamenii, spunem DA. Pentru noi oamenii important e să fii puternic, să fii bogat, să fii mare, să fii sus, să fii primul. Hristos vine şi spune: “Nu, nu asta e cel mai important! Important e să fii simplu, să fii discret, să fii umil, să fii cu bun simţ, să fii blând, să fii paşnic, să fii curat cu inima”. Nu ceea ce se află în afara noastră ne face să fim fericiţi, mari şi bogaţi, ci ceea ce avem înăuntru. Pentru că nu e mare cel care are putere, ci cel care, având putere, are puterea să n-o folosească. Un om e cu atât mai mare cu cât se smereşte mai tare. De ce e atât de mare Dumnezeu? Nu atât pentru că a reuşit să creeze atâtea, arătându-şi măreţia, nu atât pentru că a condus un popor “cu braţ puternic”, dar e măreţ pentru că a avut puterea să se smerească într-atât încât să se coboare din cer în grajd.

Nu suntem mari atunci când alergăm în stânga şi în dreapta şi ne facem o casă cât un bloc. Nu suntem mari atunci când avem diplome, când ştim, când putem, chiar dacă nu e neapărat rău să se întâmple şi aceasta. Suntem mari atunci când reuşim să iertăm pe cineva care ne-a greşit, deşi am avea tot dreptul şi puterea să-i dăm o lecţie. Suntem măreţi atunci când suntem în stare să dăm tot ce avem de pe noi şi nu aşteptăm în schimb nici măcar un mulţumesc. Suntem mari atunci când, înjuraţi şi persecutaţi fiind pentru crezul nostru, rămânem drepţi, neclintiţi şi înălţăm o rugă pentru călăi. Acesta e adevăratul om, în faţa căruia se pleacă orice genunchi de pe pământul acesta.

Prietenii lui Dumnezeu sunt cei care ascultă cuvântul său și-l împlinesc, cei care trăiesc slujindu-i pe cei mici. Iubirea se vede în slujire. Învingătorii în acest mare joc care e viaţa nu sunt cei despre care zicem noi azi că au reuşit în viaţă. Nu sunt cei pe care-i vedem în fiecare zi plini de orgoliu şi de sine. Ci sunt cei mici, cei umili, cei ascunşi, cei discreţi, cei care în viaţă aproape că sunt trecuţi cu vederea. Oricât te-ai zbate în viaţă să aduni, să faci, să dregi, să te dai peste cap, să arăţi ce mare eşti, în final tot cel sărac şi umil câştigă. Oricât te-ai chinui tu să furi, să înşeli, să păcăleşti, să calci în picioare, să fentezi, în final tot cei drepţi şi corecţi câştigă. De ce? Pentru că aşa e făcută lumea: sufletul câştigă întotdeauna în faţa trupului; spiritualul în faţa materialului; cerul în faţa pământului; Dumnezeu în faţa omului şi a diavolului. Fericiţi veţi fi dacă veţi înţelege şi trăi fericirile!

Pr. George Cimpoca