În ziua Sâmbetei celei Mari, credincioşii comunităţii „Sfântul Nectarie Taumaturgul” din Coslada s-au reunit vineri, la miezul zilei, la slujbă, pentru a-L coborî pe Hristos de pe Cruce şi pentru a-L aşeza în mormânt. Seara, la Denia Prohodului, ne-am adunat în jurul Mormântului Lui să Îl plângem împreună cu Maica Domnului, cu Apostolii şi cu femeile mironosiţe, dar şi cu îngerii şi cu întreaga natură care se cutremură văzându-L mort pe Creatorul ei.
Sâmbătă spre duminică, credincioşii s-au strâns la miezul nopţii în jurul bisericii parohiale şi au participat la slujba rânduită pentru Învierea Domnului, urmată de Sfânta Liturghie, la care mulţi copii, tineri şi adulţi s-au împărtăşit.
În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi, părintele paroh a menţionat: Lucrul cel mai greu nu este să ajungi la învierea lui Hristos, să o trăieşti pentru o noapte sau pentru o zi, ci lucrul cel mai greu e să rămâi în această înviere, să rămâi viu mult timp. Concret: în noaptea de înviere şi în duminica Paştelui, bisericile sunt pline, rândurile la sfânta împărtășanie sunt lungi spre bucuria întregii Biserici, dar mai ales spre bucuria lui Dumnezeu. Însă trece o zi, trec două și lucrurile revin la normal: bisericile se umplu cu aceeași oameni de dinainte de Paști, iar în rândurile pentru sfânta împărtășanie se așază din nou aceiași oameni, copii, tineri şi vârstnici. Dragilor! La Înviere vii dacă vrei să devii lumină, nu doar să iei lumină.
Despre această realitate aş vrea să medităm: cât durează Paştele în viaţa noastră? Cât rămânem pe culmea învierii lui Hristos? Cât alegem să stăm împreună cu Hristos? Cât şi când ne-am propus anul acesta să ne împărtăşim? Întreb de împărtăşanie pentru că primirea ei este semnul stării de har, al curăţiei sufleteşti, iar cine se împărtăşeşte este viu împreună cu Hristos cel înviat. Aceasta pentru că noi ştim cine întrerupe învierea, cine ne poate opri Paştele: păcatul! Aşadar, cât ne-am propus să stăm departe de păcat? Cât de hotărâţi suntem anul acesta?
Duminică dimineaţă, a fost săvârşită slujba celei de A Doua Învieri. În cuvântul rostit, părintele paroh a adăugat: Hristos Domnul nu a înviat de două ori. De ce vorbim de a doua Înviere? Pentru că este a doua minune pe care El o face. La Învierea propriu-zisă nimeni nu a fost de faţă, soldaţii au căzut ca seceraţi, dar trebuia să existe un moment pentru a fi văzut de ochii omeneşti, iar aceştia trebuiau să fie ucenicii Domnului. Prima între minuni este trecerea Domnului prin piatra aşezată pe uşa mormântului. De aici şi rânduiala de a ciocni ouă roşii, căci prin aceasta mărturisim Învierea Domnului. Ce este spargerea cojii dacă nu trecerea Mântuitorului prin lespedea de piatră. Aşa cum puiul iese din găoacea oului, aşa a desferecat Iisus porţile mormântului. Biruinţa lui Dumnezeu asupra morţii, viaţa nouă – iată ce sărbătorim de Paşti! Cum nu poate coaja oului să ţină captiv puiul înlăuntrul ei, la fel nu pot mormântul şi moartea să-l ţină captiv pe Hristos cel răstignit.
În această zi s-a citit Sfânta Evanghelie în mai multe limbi, în amintirea celor 12 Apostoli care au fost trimiși de Mântuitorul Iisus Hristos să binevestească lumii Evanghelia Învierii. Textul de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul al XX-lea, versetele de la 19 la 25, a fost citit şi de copiii şcolii parohiale în limbile: greacă, latină, ebraică, slavonă, rusă, bulgară, spaniolă, engleză, franceză, germană, catalană, portugheză şi italiană.
Prezbitera Gina Cimpoca
http://obispadoortodoxo.es/index.php/arhiva/2016/151-mai-2016/1127-prohodul-si-invierea-domnului-in-parohia-coslada#sigProId71cba8eef0