În prima zi de Paşti, a fost săvârşită în biserica parohială „Sfântul Nectarie Taumaturgul” din Coslada, Spania,  Vecernia Învierii, cunoscută în popor ca „a doua Înviere”. Această denumire nu trebuie să deruteze. De ce vorbim de a doua Înviere? Pentru că este a doua minune pe care o face Mântuitorul în mod concret, personal. La Învierea propriu-zisă nimeni nu a fost de faţă, soldaţii au căzut ca seceraţi, dar trebuia să existe un moment pentru a fi văzut de ochii omeneşti, iar aceştia trebuiau să fie ucenicii Domnului. Dar ei trăiau de fapt o dublă durere. Ei trăiau o stare de frică. Mântuitorul vine la apostoli prin uşile încuiate, în dublu sens: repetând gestul trecerii prin piatra de la uşa mormântului, dar intră şi prin uşile zăvorâte ale sufletelor lor, vindecându-le de frică.

În această zi se citește Sfânta Evanghelie în mai multe limbi, după rânduială în 12 limbi, în amintirea celor 12 Apostoli care au fost trimiși de Mântuitorul Iisus Hristos să binevestească lumii Evanghelia Învierii.

Textul de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul al XX-lea, versetele de la 19 la 25, a fost citit şi de copiii şcolii parohiale în limbile: latină, ebraică, spaniolă, engleză, franceză, germană şi italiană.

Pr. George Cimpoca