Hramul Parohiei Gijon-Oviedo

 

 

 

    Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, s-a aflat în Duminica a 29-a după Rusalii, 16 ianuarie 2022, în parohia Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, Gijón - Oviedo, Spania, care și-a sărbătorit cu anticipație ocrotitorul, săvârșind Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Ierarhul, împreună cu întreaga comunitate parohială, au înălțat rugăciune de mulțumire Domnului cu prilejul apropiatei împliniri a 15 ani de la înființarea comunității creștin-ortodoxe din Asturias. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, pe data de 01 aprilie 2007 se săvârșea prima Sfântă Liturghie în această parte a nordului Spaniei. 
Alături de Ierarh au slujit Preacuviosul Părinte Arhidiacon Spiridon Burlacu, consilier eparhial al sectorului de protocol, și Preacucernicul Părinte Protopop Florin - Nicolae Goia, parohul comunității. 
    În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a tâlcuit pericopa evanghelică duminicală a vindecării celor zece leproși: Dintre cei zece, unul era de alt neam, era samarinean, era tocmai din ținutul al cărui locuitori erau desconsiderați de către iudei, urâți chiar, socotiți asemenea câinilor. Vedeți cum, la necaz, au stat împreună? La boală au stat împreună. Iudeii nu l-au mai considerat ”câine”, nu au mai fugit de el, nu au mai spus că dacă cumva se ating de el se ”spurcă”. La boală au locuit împreună, poate s-au și rugat împreună. 
Dacă privim în jurul nostru vedem că și noi suntem la fel. Ne apropiem de Dumnezeu și venim la biserică de multe ori doar la nevoie. Atunci stim să ne rugăm, postim. La necaz facem tot ce ne stă în putere să îl depășim. Apelăm la prieteni, dar și la cei mai puțin prieteni, la cei ce-i iubim și la cei ce nu-i iubim, numai să trecem peste ceea ce ne face să suferim. La boală parcă uităm toată vrajmașia și ne apropiem mai mult de Domnul și unii de alții.
    S
ubliniind exemplul de recunoștință pe care îl dă cel de-al zecelea lepros vindecat, ierarhul nostru a spus: Trupește, toți cei zece s-au vindecat de lepră, dar samarineanul s-a vindecat și trupește și sufletește. Mântuirorul i-a vindecat și sufletul, nu numai trupul, pentru faptul că s-a întors să-i mulțumească pentru binele făcut. Astfel s-a dus îndreptat la casa lui.
De aceea zic: de multe ori, noi cei ce suntem de un ”neam cu Domnul Hristos” cum s-a citit la Apostol ” nu este elin și iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob, liber, ci Hristos, totul întru toți” Coloseni (3,11).  dacă nu facem voia Lui, dacă nu socotim că El este Viața noastră, nu ne mântuim. Putem fi de ”neam” cu el, dar, deși ne dă daruri fără să merităm, se milostivește spre noi, ne vindecă trupește și sufletește fără să merităm, ne dă și mântuirea în dar, totuși este nevoie de atitudinea noastră plină de recunoștință față de El. Să fim mulțumitori Lui pentru ceea ce avem acum, pentru tot. Și mulțumindu-I înseamnă că suntem împreună cu El, în fața Lui, în contact, în comuniune cu El, iar această legătură cu El este cea care ne mântuiește.

Preasfinția Sa a încheiat cu îndemnul: Să rămânem conectați la Dumnezeu! Să nu facem absolut nimic fără El în viața noastră! Toate să le facem cu Dumnezeu,  împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu!
    La final părintele Florin - Nicolae a adus mulțumire Domnului și Sfântului Cuvios Antonie cel Mare pentru toate binefacerile revărsate asupra parohiei în cei cincisprezece ani de ființare. I-a mulțumit Preasfințitului Părinte Timotei pentru dragostea părintească și bucuria oferite familiei sale și întregii comunități.