Vineri, 14 Ianuarie 2022, Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, s-a aflat la Mănăstirea Sfântul Ierarh Iosif de la Partoș, din Leon, Spania, unde a săvârșit Slujba tunderii în monahism pentru rasofora Maria Comșa.
Preacuvioasa Maică Stravroforă Serafima Beko a fost cea care a dus-o pe rasofora Maria în fața Sfântului Altar pentru a se făgădui Mântuitorului Hristos.
La Slujbă au participat Preacuviosul Părinte Protosinghel Porfirie Florea, Exarh al Mănăstirilor din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei și duhovnicul mănăstirii, obștea monahală a mănăstirii, monahi și monahii din cuprinsul eparhiei și familiari ai monahiei Maria.
La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Timotei a rostit un cuvânt de învățătură, în care a arătat înțelesul duhovnicesc al lepădării de lume a monahului și rolul său în lucrarea de mântuire a lumii. Mulți se sperie când aud cuvintele din evanghelia care se citește în cadrul slujbei călugăriei: “Să nu iubești pe tată, nici pe mamă, nici pe frate, mai mult decât pe Dumnezeu.” Nu ai cum să-L iubești pe Dumnezeu fără să cuprinzi lumea întreagă și să duci în iubire lumea întreagă la Dumnezeu.
Călugărul trebuie să iubească, trebuie să învețe să iubească pe toți oamenii, bineînțeles, nu mai mult decât pe Dumnezeu. Numai iubind pe Dumnezeu ajungem să iubim cu adevărat. Călugărul trebuie să se aducă jertfă pe sine pentru întreaga lume.
Călugăria nu este o cunună care se dă pentru perioada de noviciat, pentru perioada petrecută în mănăstire; nu este o răsplată. În primul rând, călugăria se cere. Prin această cerere noi ne dorim schimbarea, pecetluim calea pe care am ales să mergem înainte cu Hristos. Nimeni nu este desăvârșit atunci când se călugărește. Nimeni nu este bine pregătit când se călugărește. Viața duhovnicească nu este statică, ci este în creștere.
În continuare, Ierarhul a vorbit despre importanța împletirii rugăciunii cu răbdarea. Rugăciunea curată este foarte importantă, precum și răbdarea în rugăciune. Să fii răbdător cu tine însuți în rugăciunea pe care o ridici lui Dumnezeu, pentru tine și pentru întreaga lume. Cultivând această răbdare, creștem duhovnicește, facem pe Hristos să crească în noi. Prin această răbdare în rugăciune ajungem să cunoaștem adevărata dragoste. În rugăciune, în genunchi, ducem lumea întreaga înaintea lui Dumnezeu, deșertând-ne de toată grija cea lumească.