În Duminica a III-a după Rusalii, 28 iunie 2020, Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, a slujit Sfânta Liturghie arhierească, cu ocazia hramului anticipat, în parohia ortodoxă română Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Santander, Spania. Alături de Preasfinția Sa au slujit Părintele paroh Andrei Turea și Părintele Diacon Casian Nemet. Înainte cu o zi, sâmbătă, 27 iunie 2020, Preasfințitul Teofil a slujit, împreună cu Părintele paroh Andrei slujba Vecerniei. 

Din partea autorităților spaniole, la slujbă a participat domnul consul onorific la Bilbao, Sancho Michel. 

În cuvântul de învățătură rostit Preasfințitul Teofil a tâlcuit importanța luminii dumnezeiești, care este lumina vieții noastre, filosofia vieții noastre. Această înțelegere ne călăuzește pe tot parcursul vieții. O primim prin părinții noștri, prin educație, fiind ceea ce este mai prețios în această viață. Însă Mântuitorul ne atrage atenția că lumina din noi să nu devină întuneric prin slujirea la 2 domni. Noi încercăm uneori să slujim la 2 domni, să fim și cu Dumnezeu și cu lumea, crezând că este bine și înțelept, dar vedem că Mântuitorul ne arată că nu putem fi și cu Dumnezeu și cu lumea. Făcând aceasta le vom pierde pe amândouă și mai grav este că-L pierdem pe Dumnezeu. Domnul Hristos nu ne cere să renunțăm la cele necesare vieții cotidiene sau la munca cea necesară, dar păcatul nostru poate să apară atunci când facem din hrană și îmbrăcăminte, adică din grijile vieții, prioritatea supremă, însă cuvântul lui Dumnezeu este prioritatea supremă. Când venim la biserică la Sfânta Liturghie venim pe nemâncate ca să primim prima dată hrana cea spirituală, cuvântul lui Dumnezeu, iar abia apoi, după ce mergem acasă, gustăm din pâinea cea de toate zilele. Prioritățile sunt date mai întâi de hrana cea duhovnicească, de cuvântul lui Dumnezeu, iar apoi de hrana cea perisabilă. Concluzia mântuitoare a Domnului Hristos este să căutăm prima dată Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Viața aici pe pământ nu este decât o etapă pregătitoare pentru ceea ce urmează, adică veșnicia în Împărăția Cerurilor. Soarta noastră în veșnicie depinde foarte mult de viața pe care ne-am trăit-o aici pe pământ. Să cautăm comoara cea spirituală ca să împlinim dorul nostru de a-L vedea pe Dumnezeu față către față. Să fim foarte atenți ca nu cumva lumina ce este întru noi să fie întuneric. Să facem din mântuirea noastră prioritatea supremă a vieții noastre.