În data de 2 decembrie 2018, Preasfințitul Părintele nostru Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, a slujit la Mănăstirea Florești, din județul Cluj.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părintele nostru Timotei și-a exprimat bucuria slujirii la mănăstirea Florești, spunând că a slujit Sfânta Liturghie ca în familie, alături de preoți și credincioși cunoscuți, pe care i-a revăzut cu această ocazie.
”Credința este foarte importantă. Acel orb care stătea pe margine de drum, cerșind, auzind că trece Mântuitorul Iisus Hristos, a început să strige din toate puterile lui: ”Iisus Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă”. Cei care erau lânga el îi cereau să tacă, iar el cu atât mai mult striga, cerând Mila Mântuitorului, probabil auzind despre minunile Sale. Mântuitorul a poruncit să fie adus orbul la el și în momentul în care orbul a ajuns la Mântuitorul, Iisus a întrebat un singur lucru și anume ce își dorește. Dorința orbului era de a vedea.. Mântuitorul i-a spus : Vezi! Credința ta te-a mântuit. Vedem în Scriptură că Mântuitorul întreba pe cei ce erau în nevoie despre cele ce își doreau, aceștia exprimându-și astfel credința. Credința unui om este puternică si este tare atunci când izvorăste din inima omului, de aceea credința nu trebuie pusă în mintea omului, credința nu se sălășluiește în mintea omului, nu trebuie să ramâna doar în minte ci trebuie să se coboare din minte în inima.
Noi iubim cu inima, inima are structuri neuronale care fac legătura cu mintea. Nu putem iubi doar cu mintea și să dam inima deoparte, nu putem iubi doar cu inima ci trebuie să le combinăm pe amândouă. Învățătura Sfinților Părinti de după, mai ales a lui Grigore Palama, care rosteau rugăciunea inimii ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”, vorbind despre coborârea minții în inimă, aratând ca doar când inima și mintea sunt una, omul functioneaza duhovnicește, doar cu rugaciunea! Așa cum iubim cu inima tot așa din inima ies și cele rele - Sfânta Scriptura ne spune că omul scoate din inima sa și cele bune și cele rele: ce are în inima lui, acestea le scoate!
Cum striga orbul? ”Iisuse fiul lui David, miluiește-mă”. Era ca o rugăciune mai scurtă față de rugăciunea inimii. Credința intărită de rugăciune este născătoare de fapte bune.”